R O M Â N I A
CONSILIUL DE MONITORIZARE A IMPLEMENTĂRII CONVENȚIEI ONU PRIVIND DREPTURILE PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI
Autoritate autonomă sub control Parlamentar
Consiliul de Monitorizare a fost infiintat prin Legea 8/2016, fiind parte a mecanismelor prevazute de Conventia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilitati in cadrul articolului 33.
Mecanismele infiintate prin intermediul legii 8/2016 sunt urmatoarele:
Consiliul de Monitorizare este o autoritate autonoma sub control parlamentar infiintata pentru a proteja, promova si monitoriza modul in care drepturile persoanelor cu dizabilitati aflate in institutii sunt respectate. Prin drepturi ale persoanelor cu dizabilitati se intelege drepturile patrimoniale si nepatrimoniale garantate acestor persoane prin Conventie si prin legi speciale.
Pentru realizarea scopului său, Consiliul de monitorizare îndeplineşte următoarele atribuţii, cu respectarea principiilor legalităţii, respectării demnităţii persoanelor, nediscriminării, egalităţii de şanse, precum şi ale independenţei funcţionale şi a personalului, imparţialităţii şi obiectivităţii:
a) examinează în mod regulat respectarea exercitării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi în cadrul instituţiilor prevăzute la art. 2 alin. (2);
b) face recomandări cu privire la respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi aflate în instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi monitorizează implementarea acestora de către entităţile publice sau private care au atribuţii în acest sens;
c) verifică legalitatea prezenţei persoanelor cu dizabilităţi în instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2);
d) sesizează de îndată organele judiciare competente ori de câte ori există indicii că încălcarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi a fost făcută prin fapte de natură penală şi poate face plângere, dacă este cazul, împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată;
e) sesizează autoritatea competentă legal să dispună sancţiuni disciplinare sau contravenţionale ori să suspende, să retragă şi să anuleze acreditarea instituţiilor prevăzute la art. 2 alin. (2), în cazurile de încălcare a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi;
f) primeşte şi analizează notificările de deces transmise conform art. 13 de către instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2);
g) urmăreşte dacă în cazurile de deces al persoanelor cu dizabilităţi instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2) sesizează organele judiciare în vederea efectuării autopsiei medico-legale, potrivit legii;
h) facilitează implicarea şi participarea pe deplin a societăţii civile, în special a persoanelor cu dizabilităţi şi a organizaţiilor care le reprezintă, la procesul de monitorizare pe care îl organizează;
i) facilitează accesul, anunţat sau inopinat, al reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale prevăzute la art. 5 alin. (1), în instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2), în scopul monitorizării respectării drepturilor lor, pentru a asigura persoanelor cu dizabilităţi o reprezentare independentă în faţa unei instanţe sau în faţa oricărui alt organism independent, organizaţiile neguvernamentale menţionate au calitate procesuală activă în apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale acestor persoane;
j) colaborează, ori de câte ori este necesar, cu instituţia Avocatul Poporului, ca autoritate naţională desemnată pentru prevenirea torturii şi tratamentelor inumane şi degradante;
k) colaborează, ori de câte ori este necesar, cu Punctele de contact, în scopul îndeplinirii de către acestea a rolului care le revine prin Convenţie şi prin prezenta lege.
Art. 1.
În vederea implementării Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010, denumită în continuare Convenţie, se desemnează şi se înfiinţează Consiliul de monitorizare a implementării Convenţiei, denumit în continuare Consiliu de monitorizare, Mecanismul de coordonare a măsurilor pentru implementarea Convenţiei, denumit în continuare Mecanism de coordonare, precum şi Punctele de contact pentru implementarea Convenţiei, denumite în continuare Puncte de contact.
Art. 2.
(1) Prezenta lege, în acord cu principiile Convenţiei, recunoaşte faptul că dizabilitatea este un concept în evoluţie şi că aceasta rezultă din interacţiunea dintre persoanele cu deficienţe şi barierele de atitudine şi de mediu care împiedică participarea lor deplină şi efectivă în societate în condiţii de egalitate cu ceilalţi.
(2) În înţelesul prezentei legi, prin instituţii supuse monitorizării Consiliului de monitorizare se înţelege facilităţi de tip rezidenţial publice sau private, destinate să servească persoanelor cu dizabilităţi, precum şi spitale/secţii de psihiatrie.
(3) În înţelesul prezentei legi, prin drepturi ale persoanelor cu dizabilităţi se înţelege drepturile patrimoniale şi nepatrimoniale garantate acestor persoane prin Convenţie şi prin legi speciale.
TITLUL II – Consiliul de monitorizare
CAPITOLUL I – Înfiinţarea şi atribuţiile Consiliului de monitorizare
Art. 3.
(1) În vederea promovării, protecţiei şi monitorizării implementării Convenţiei se înfiinţează Consiliul de monitorizare, autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, sub control parlamentar, cu sediul în municipiul Bucureşti.
Art. 4.
Pentru realizarea scopului său, Consiliul de monitorizare îndeplineşte următoarele atribuţii, cu respectarea principiilor legalităţii, respectării demnităţii persoanelor, nediscriminării, egalităţii de şanse, precum şi ale independenţei funcţionale şi a personalului, imparţialităţii şi obiectivităţii:
a) examinează în mod regulat respectarea exercitării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi în cadrul instituţiilor prevăzute la art. 2 alin. (2);
b) face recomandări cu privire la respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi aflate în instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi monitorizează implementarea acestora de către entităţile publice sau private care au atribuţii în acest sens;
c) verifică legalitatea prezenţei persoanelor cu dizabilităţi în instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2);
d) sesizează de îndată organele judiciare competente ori de câte ori există indicii că încălcarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi a fost făcută prin fapte de natură penală şi poate face plângere, dacă este cazul, împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată;
e) sesizează autoritatea competentă legal să dispună sancţiuni disciplinare sau contravenţionale ori să suspende, să retragă şi să anuleze acreditarea instituţiilor prevăzute la art. 2 alin. (2), în cazurile de încălcare a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi;
f) primeşte şi analizează notificările de deces transmise conform art. 13 de către instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2);
g) urmăreşte dacă în cazurile de deces al persoanelor cu dizabilităţi instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2) sesizează organele judiciare în vederea efectuării autopsiei medico-legale, potrivit legii;
h) facilitează implicarea şi participarea pe deplin a societăţii civile, în special a persoanelor cu dizabilităţi şi a organizaţiilor care le reprezintă, la procesul de monitorizare pe care îl organizează;
i) facilitează accesul, anunţat sau inopinat, al reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale prevăzute la art. 5 alin. (1), în instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2), în scopul monitorizării respectării drepturilor lor, pentru a asigura persoanelor cu dizabilităţi o reprezentare independentă în faţa unei instanţe sau în faţa oricărui alt organism independent, organizaţiile neguvernamentale menţionate au calitate procesuală activă în apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale acestor persoane;
j) colaborează, ori de câte ori este necesar, cu instituţia Avocatul Poporului, ca autoritate naţională desemnată pentru prevenirea torturii şi tratamentelor inumane şi degradante;
k) colaborează, ori de câte ori este necesar, cu Punctele de contact, în scopul îndeplinirii de către acestea a rolului care le revine prin Convenţie şi prin prezenta lege.
CAPITOLUL II – Organizarea şi funcţionarea Consiliului de monitorizare
Art. 5.
Consiliul de monitorizare este condus de un preşedinte şi un vicepreşedinte, numiţi de Senat, cu avizul Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi a Senatului, la propunerea organizaţiilor neguvernamentale care desfăşoară programe de apărare a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi şi a organizaţiilor neguvernamentale care reprezintă persoanele cu dizabilităţi.
(2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, organizaţiile neguvernamentale prevăzute la alin. (1) vor înainta, în scris, Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi a Senatului, propunerile pentru numirea preşedintelui şi vicepreşedintelui Consiliului de monitorizare. Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi a Senatului şi Senatul vor finaliza avizările şi numirile în funcţie în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) Organizaţiile neguvernamentale prevăzute la alin. (1) vor face cel puţin două propuneri pentru fiecare funcţie.
(4) Propunerile de candidatură se înaintează către Biroul permanent al Senatului care, în termen de 5 zile de la primirea acestora, va dispune publicarea lor pe pagina de internet a Senatului, împreună cu documentele însoţitoare: CV-ul candidatului, un proiect al candidatului cu privire la aplicarea efectivă a prevederilor prezentei legi, scrisoarea de propunere din partea organizaţiei neguvernamentale, precum şi eventualele recomandări privind expertiza în domeniul apărării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi.
(5) Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi a Senatului va audia candidaţii pentru postul de preşedinte şi vicepreşedinte în şedinţă publică.
(6) Mandatul preşedintelui şi al vicepreşedintelui este de 4 ani şi poate fi reînnoit o singură dată.
(7) Funcţia de preşedinte este asimilată funcţiei de secretar de stat, iar funcţia de vicepreşedinte funcţiei de subsecretar de stat.
(8) Preşedintele are calitatea de ordonator principal de credite. Acesta conduce activitatea Consiliului de monitorizare şi îl reprezintă în raporturile cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, cu persoanele juridice şi fizice române şi străine.
(9) În exercitarea atribuţiilor sale, preşedintele emite ordine şi instrucţiuni. Ordinele şi instrucţiunile cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în condiţiile legii.
Art. 6.
Poate fi numită preşedinte sau vicepreşedinte al Consiliului de monitorizare oricare persoană care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) are capacitate deplină de exerciţiu;
b) are studii superioare absolvite cu diplomă de licenţă;
c) are expertiză în domeniul drepturilor omului, în mod special în materia drepturilor persoanelor cu dizabilităţi.
Art. 7.
Preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului de monitorizare pot fi revocaţi sau eliberaţi din funcţie numai în următoarele cazuri:
a) demisie;
b) incapacitate de muncă, potrivit legii;
c) dacă au fost condamnaţi definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală;
d) dacă nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 6;
e) la propunerea motivată a celor care i-au avizat sau propus pentru a fi numiţi, cu respectarea procedurii de la art. 5 alin. (2).
Art. 8.
(1) Numărul maxim de posturi, exclusiv demnitarii, este 21, respectiv 6 posturi de personal contractual şi 15 posturi de funcţionari publici, dintre care 10 de inspectori de monitorizare, şi se încadrează în condiţiile legii.
(2) Funcţiile de inspector de monitorizare sunt funcţii publice cu statut special. Pentru ocuparea lor este necesar a fi îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 6.
(3) Structura organizatorică, statul de funcţii, structura posturilor pe compartimente, precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului de monitorizare se aprobă prin ordin al preşedintelui Consiliului de monitorizare.
(4) Atribuţiile, sarcinile şi răspunderile individuale ale personalului Consiliului de monitorizare se stabilesc prin fişa postului, pe baza regulamentului de organizare şi funcţionare.
Art. 9.
(1) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Consiliului de monitorizare se asigură integral de la bugetul de stat. Aceste cheltuieli vor include inclusiv acoperirea costurilor de transport, cazare şi masă ale colaboratorilor externi. Proiectul de buget se întocmeşte de către preşedintele Consiliului de monitorizare şi se înaintează Ministerului Finanţelor Publice, pentru a fi inclus în proiectul bugetului de stat.
(1.1) Salarizarea personalului Consiliului de monitorizare se realizează corespunzător funcţiilor similare din aparatul celor două Camere ale Parlamentului, în condiţiile legii.
(1.2) În situaţia în care există funcţii specifice care nu se regăsesc în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, se vor aplica prevederile art. 28 alin. (2) din acest act normativ.”
(2) Remunerarea colaboratorilor externi ai Consiliului de monitorizare, prevăzuţi la art. 14 alin. (2), se face în limita sumelor alocate cu această destinaţie în bugetul anual al Consiliului de monitorizare, pentru fiecare vizită, pe baza protocolului-cadru convenit între preşedintele Consiliului de monitorizare şi fiecare colaborator extern selectat conform art. 14 alin. (2) şi (3).
(3) Prin grija Guvernului României, Consiliului de monitorizare i se va asigura un sediu în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
CAPITOLUL III – Activitatea de monitorizare
SECŢIUNEA 1: Dispoziţii generale
Art. 10.
Activitatea de monitorizare a instituţiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) se realizează prin vizite de monitorizare şi prin informarea în orice alt mod asupra respectării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi de către aceste instituţii.
Art. 11.
(1) Vizitele de monitorizare se desfăşoară, de regulă, inopinat, pe baza unui program anual de vizitare stabilit de preşedintele Consiliului de monitorizare sau neprogramat, din dispoziţia acestuia.
(2) Vizitele de monitorizare vor fi programate astfel încât:
a) să vizeze cu maximă prioritate instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2) unde au fost sesizate cazuri de încălcări grave ale drepturilor persoanelor cu dizabilităţi;
b) să acopere echilibrat tipurile de instituţii prevăzute la art. 2 alin. (2) şi situarea geografică a acestora;
c) să urmărească evoluţia situaţiei constatate cu ocazia vizitelor anterioare în instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2) (vizite de follow-up).
Art. 12.
(12.1) Consiliul de monitorizare dispune de un parc auto propriu format din patru autoturisme, dintre care cel puţin două autoturisme accesibilizate pentru persoane cu dizabilităţi fizice. Consumul de carburant şi modul de utilizare a parcului auto se stabilesc conform prevederilor legale în vigoare.
În scopul îndeplinirii atribuţiilor de monitorizare a instituţiilor prevăzute la art. 2 alin. (2), Consiliului de monitorizare îi sunt asigurate:
a) accesul la toate informaţiile şi documentele referitoare la numărul persoanelor cu dizabilităţi aflat în aceste instituţii, precum şi la numărul şi amplasarea instituţiilor;
b) accesul la toate informaţiile şi documentele care privesc tratamentul aplicat persoanelor cu dizabilităţi, măsurile dispuse faţă de acestea, condiţiile în care trăiesc acestea şi îşi desfăşoară activitatea sau orice alte aspecte relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor Consiliului de monitorizare;
c) accesul inopinat în toate instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la instalaţiile şi amenajările acestora;
d) libertatea de a alege instituţiile pe care doreşte să le viziteze şi persoanele cu care doreşte să aibă întrevederi;
e) condiţiile necesare pentru a avea întrevederi cu persoanele alese, fără martori, fie personal, fie cu un interpret, dacă se consideră necesar, precum şi cu orice altă persoană despre care echipa de vizitare consideră că poate furniza informaţii pertinente;
f) încunoştinţarea, de îndată, de către instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2), asupra cazurilor de deces al persoanelor cu dizabilităţi aflate în acestea şi asupra sesizării organelor judiciare, potrivit legii, cu privire la aceste decese, conform art. 13;
g) dreptul de a face sesizări şi recomandări autorităţilor competente;
h) dreptul de a fi informat, în termenul legal sau cu celeritate, cu privire la măsurile luate de autorităţile competente legal ca urmare a sesizărilor, recomandărilor şi măsurilor pe care le-a dispus;
i) calitatea procesuală activă în apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor cu dizabilităţi;
j) dreptul de a menţine legătura cu Comitetul pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi, de a trimite acestuia informaţii şi de a se întâlni cu membrii săi;
k) dreptul de a mentine legatura cu organizatii europene si internationale, precum si dreptul de a participa in calitatea sa de mecanism de monitorizare la conferinte sesiuni de lucru si seminarii internationale in domeniul drepturilor persoanelor cu dizabilitati.
l) dreptul de a publica şi disemina rapoartele proprii.
Art. 13.
(1) Instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2) au obligaţia de a notifica de îndată Consiliul de monitorizare asupra fiecărui caz de deces al persoanelor cu dizabilităţi aflate în acestea.
(2) În termen de 24 de ore de la data survenirii decesului notificat instituţiile vor trimite o a doua notificare, care va cuprinde cel puţin următoarele informaţii: denumirea şi adresa instituţiei, numele conducătorului instituţiei şi al medicului care a constatat decesul, numele, dizabilitatea şi vârsta persoanei decedate, cauza decesului, dacă persoana decedată avea sau nu aparţinători şi datele de contact ale acestora, precum şi modul de îndeplinire a obligaţiei instituţiei de sesizare a organelor judiciare, potrivit legii, cu privire la aceste decese. Modelul notificării se aprobă prin ordin al preşedintelui Consiliului de monitorizare, în termen de 60 de zile de la data numirii acestuia.
(3) Notificările prevăzute la alin. (1) şi (2) se transmit prin fax sau e-mail, până la data implementării unui sistem electronic unitar de raportare şi evidenţă.
SECŢIUNEA a 2-a: Vizitele de monitorizare şi raportarea
Art. 14.
(1) Vizitele de monitorizare in institutiile prevazute la art. 2, alin. (2) se desfăşoară de echipe de vizitare compuse din 3 membri, dintre care un inspector de monitorizare din cadrul Consiliului de monitorizare şi câte 2 experţi independenţi, în calitate de colaboratori externi. Deciziile echipei se iau prin consens sau prin votul majorităţii membrilor.
(2) Experţii independenţi sunt selectaţi în urma unui anunţ publicat pe pagina de internet a Consiliului de monitorizare, de către o comisie formată din preşedintele, vicepreşedintele Consiliului de monitorizare şi 3 inspectori de monitorizare din cadrul acestuia, aleşi prin tragere la sorţi. Experţii independenţi selectaţi trebuie să aibă experienţă în domeniul drepturilor omului şi al drepturilor persoanelor cu dizabilităţi. În selectarea experţilor independenţi se va acorda atenţie reprezentării echilibrate pe criterii de gen şi participării persoanelor cu dizabilităţi.
(3) În urma procedurii de selecţie prevăzute la alin. (2), comisia de selecţie va urmări selecţia a cel puţin 20 de experţi independenţi, care vor încheia un protocol-cadru cu Consiliul de monitorizare. Procedura de selecţie şi conţinutul protocolului- cadru se vor stabili prin ordin al preşedintelui Consiliului de monitorizare, în termen de 60 de zile de la data numirii acestuia.
(4) Constatările rezultate în urma vizitelor de monitorizare sunt cuprinse în rapoarte de vizită. Rapoartele includ recomandările făcute de Consiliul de monitorizare.
(5) Raportul de vizită se întocmeşte de membrii echipei de monitorizare, în termen de 30 de zile de la data finalizării acesteia, este aprobat de preşedintele Consiliului de monitorizare şi se comunică instituţiilor vizitate şi autorităţilor publice în subordinea şi coordonarea cărora se află acestea.
(6) Instituţia vizitată are obligaţia de a comunica Consiliului de monitorizare, în termen de 30 de zile, un răspuns motivat privind recomandările şi măsurile dispuse.
(7) Raportul de vizită, precum şi răspunsul motivat prevăzut la alin. (6) sunt publice şi se afişează pe pagina de internet a instituţiei vizitate, pe cea a autorităţii publice în subordinea şi coordonarea căreia se află aceasta, precum şi pe cea a Consiliului de monitorizare, cu excepţia datelor personale.
(8) Consiliul de monitorizare elaborează un raport anual de activitate, care este avizat de Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi a Senatului şi aprobat de plenul acestuia.
TITLUL III: Mecanismul de coordonare
Art. 15.
(1) În scopul îndeplinirii prevederilor art. 33 alin. (1) din Convenţie se desemnează Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi în calitate de Mecanism de coordonare privind implementarea Convenţiei.
(2) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Mecanismului de coordonare îi vor fi stabilite, prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, atribuţii concrete în vederea îndeplinirii rolului care îi revine prin Convenţie.
Art. 16.
(1) În scopul implementării prevederilor art. 33 din Convenţie, se înfiinţează câte un Punct de contact pentru implementarea Convenţiei în cadrul fiecăruia dintre următoarele ministere: Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Ministerul Justiţiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională şi Ministerul Fondurilor Europene.
(2) Fiecare Punct de contact este responsabil cu implementarea Convenţiei la nivelul ministerului în cadrul căruia funcţionează, având în acest scop următoarele atribuţii:
a) împreună cu Mecanismul de coordonare formulează şi înaintează spre adoptare politici publice şi programe de implementare a Convenţiei în domeniul ce revine ministerului în cadrul căruia funcţionează, prin consultarea îndeaproape şi implicarea în mod activ a persoanelor cu dizabilităţi, inclusiv a copiilor cu dizabilităţi, prin organizaţiile care îi reprezintă;
b) furnizează Mecanismului de coordonare, la cerere, date despre activitatea de implementare a Convenţiei la nivelul ministerului relevant;
c) analizează şi publică rapoarte cu privire la implementarea Convenţiei în domeniul aferent ministerului în cadrul căruia funcţionează;
d) menţine legătura şi colaborează cu Mecanismul de coordonare şi Consiliul de monitorizare pentru a identifica principalele direcţii de acţiune în vederea implementării pe deplin a Convenţiei.
(3) În vederea îndeplinirii rolului care le revine prin Convenţie, instituţiile şi autorităţile publice prevăzute la art. 2 alin. (2), precum şi Avocatul Poporului au obligaţia de a comunica fiecărui Punct de contact, la cerere, toate informaţiile şi datele solicitate.
(4) Fiecare Punct de contact se încadrează cu cel puţin un expert în domeniul de aplicare a Convenţiei şi în elaborarea de politici publice.
(5) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin ordin al ministrului la nivelul fiecărui minister menţionat la alin. (1), se vor reglementa organizarea şi funcţionarea Punctului de contact din cadrul respectivului minister, iar în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi experţii vor fi selectaţi şi numiţi în funcţie.
TITLUL V: Dispoziţii finale
Art. 17.
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice dispoziţii contrare, precum şi art. 2 din Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 şi semnată de România la 26 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2010.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA
PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
Bucureşti, 18 ianuarie 2016
Consiliul de Monitorizare este o autoritate autonomă sub control parlamentar înființată pentru a proteja, promova și monitoriza modul în care drepturile persoanelor cu dizabilități aflate în instituții sunt respectate.