Importanța Art. 30 din Convenție, privind Participarea la viața culturală, activități recreative, timp liber și sport a persoanelor cu dizabilități, este semnificativ pentru orice persoană cu dizabilități instituționalizată sau neinstituționalizată, indiferent de gradul sau tipul de dizabilitate. Nu trebuie să uităm, așa cum am afirmat mai sus, că participarea persoanelor cu dizabilități este în multe cazuri limitată din cauza barierelor de mediu, comunicare și atitudine. Deși s-au făcut progrese privind accesibilizarea, condițiile de transport, sau de cazare în turism acestea sunt încă departe de standardele necesare unei vieți cât de cât normale privind viața persoanei cu dizabilități. La fel barierele de comunicare existente în prezent, prin lipsa multor informații comunicative și tehnologice adaptate vieții de zi cu zi.

             În foarte puține cazuri, și doar la anumite ore, mass media oferă servicii de comunicare sau titrare prin limbajul mimico-gestual, destinat celor cu deficiențe auditive, la fel ca și problemele încă existente la susținerea examenelor de capacitate sau de bacalaureat, atât pentru cei cu deficiențe auditive cât și pentru cei cu deficiențe vizuale, intelectuale sau ori complexe. Chiar și Televiziunea Română, ca instituție publică de interes major, are carențe mari de accesibilitate pentru persoanele cu dizabilități aflate în fotoliu rulant, iar programele ce reflectau activitatea persoanelor cu dizabilități, cu foarte mici excepții, la filialele din teritoriu, au dispărut cu desăvârșire. Nici la celelalte televiziuni private sau comerciale, situația nu este mai bună pentru că nu există în grilă programe care să reflecte viața sau integrarea în comunitate a persoanelor cu dizabilități.

             Persoanele cu dizabilități apar foarte rar sau nu apar deloc în emisiuni, sau competiții ca invitați ori moderatori. Ori lipsa din spațiul media, în special cel audio-vizual, a personalităților și modelelor unor oameni cu dizabilități care au reușit în viață, pe plan sportiv, cultural sau economic, devine o barieră de atitudine și chiar de comunicare în acceptarea și integrarea deplină în comunitate. La fel se întâmplă și în celelalte domenii sau sfere ori structuri politice, culturale, academice, guvernamentale, parlamentare sau economice de decizie la nivel înalt, cu foarte mici excepții aceștia lipsesc cu desăvârșire. România are oficial un număr de peste 860 000 de persoane cu dizabilități, și din păcate numărul acestora este într-o continuă creștere. 

             De aceea mișcarea fizică și chiar sportul, este dincolo de necesități, esențială pentru persoana cu dizabilități pentru că înseamnă viață. Practicarea unui sport este benefică prin creșterea încrederii în forțele proprii, a stimei personale, te ajută să cunoști oameni noi și să fii independent. Sportul pentru oamenii cu dizabilități există de mai bine de 100 de ani. Terapia prin sport a fost introdusă la scară largă după cel de-al Doilea Război Mondial cu scopul de a ajuta fizic și psihic numărul mare de veterani și civili răniți. În acea perioadă a fost considerat sport de reabilitare, urmând să evolueze în sport recreațional și mai apoi, sport competitiv. Jocurile Paralimpice au avut loc pentru prima dată la Roma, în anul 1960 unde au participat un număr de 400 de atleți din 23 de țări. De atunci, ele au loc la fiecare patru ani ca și Jocurile Olimpice. Federația Română a Sportului pentru Persoane cu Handicap există din anul 1990, iar sporturile pe care le patronează sunt: baschet în fotoliu rulant, ciclism, futsal (fotbal pentru nevăzători), goalball, înot, judo (pentru nevăzători), para-canoe, tenis de masă, tenis de câmp, para tir cu arcul.

              Comitetul Național Paralimpic este dedicat promovării și progresului mișcării paralimpice din România, având ca obiective principale promovarea sportului paralimpic fără nicio discriminare în România, pentru a oferi o șansă și o lume mai bună persoanelor cu dizabilități sau dezavantajate, creșterea nivelului de conștientizare a mișcării paralimpice din România, asigurarea șanselor și sprijinului financiar egal între sportivii cu dizabilități și cei fără dizabilități. Așa cum bine preciza și solicita în mod expres Domnul Senator Matei Constantin Bogdan, președintele Comisiei Drepturile Omului din Senatul României, la una din sesiunile online organizate de Consiliul de Monitorizare cu toate DGASPC-urile din țară, ”trebuie încurajați tinerii cu dizabilității de a practica un sport și a populariza sportul paralimpic ca o provocare, motivație și un mod de integrare socială”.

             De asemenea, în calitate de fost ministru al Sportului și Tineretului, și de cunoscător al fenomenului sportiv, domnul senator Matei Bogdan s-a implicat activ privind ca susținerea materială a mișcării sportive să fie într-o continuă dinamică prin accesarea și obținerea de fonduri europene care să vină să încurajeze și mai ales să susțină material practicarea sportului de masă și competițional prin echipe și asociații ale persoanelor cu dizabilități din România. 

             Cu toate progresele înregistrate în ultimii ani încă mai sunt multe baze sportive, școli cu săli de sport sau stadioane rămase nemodernizate și fără accesibilizare pentru persoanele cu dizabilități, însă și aici trebuie conjugate eforturile pentru o adaptare cât mai rapidă la noile standarde moderne care să permită tuturor participarea și practicarea sporturilor favorite. La fel stau lucrurile și în sectorul cultural unde sunt multe lăcașuri și instituții de cultură, muzee, biblioteci, teatre, amfiteatre, săli de expoziție, săli de concerte, obiective turistice, etc care încă nu sunt adaptate pentru accesul neîngrădit al persoanelor cu dizabilități. 

             O situație asemănătoare o întâlnim și în sectorul turistic sau de agrement, cu locuri și obiective turistice, inclusiv hoteluri, campinguri, grădini botanice, grădini zoologice, parcuri de distracție, plaje și locuri de joacă, toalete, etc care nu sunt adaptate și accesibile persoanelor cu dizabilități. Este imperios necesară elaborarea (actualizarea) unei hărți digitale naționale, cu toate obiectivele turistice, culturale, sportive și de agrement accesibilizate care să conțină cât mai multe date și informații necesare unei informări pertinente pentru buna desfășurare a vieții și activităților care implică persoanele cu dizabilități.

             În vizitele de monitorizare efectuate de către inspectorii și experții acreditați ai Consiliului de Monitorizare în centrele rezidențiale, au fost identificați și beneficiari cu talente și valențe artistice deosebite, care sub atenta supraveghere și coordonare a conducătorilor de centre, au fost încurajați să producă lucrări și obiecte de artă și artizanat, toate realizate manual din și cu resurse proprii. Aceste mici ateliere, cercuri sau centre de creație artistică contribuie în mod benefic atât la petrecerea plăcută a timpului liber cât și la edificarea persoanei prin creșterea potențialului creativ sub forma terapiei prin artă, sau terapiei ocupaționale cu multiple valențe educative și cognitive. 

               Procesul terapeutic poate determina creșterea stimei de sine, reducerea stresului, reducerea oboselii legate de muncă, îmbunătățirea comunicării și a relațiilor personale și profesionale și stimulează dezvoltarea personală. Arta oferă mijloace de exprimare prin imagini sau metafore ce trec dincolo de barierele limbajului verbal, generând un proces de auto-reflecție sau auto-exprimare, fapt ce determină o mai bună înțelegere a propriilor emoții și a motivelor ce stau la baza lor. Unul din obiectivele generale ale terapiei prin artă este îmbunătățirea stimei de sine, oferind beneficiarului șansa și posibilitatea de a învăța abilități noi și de a-și modifica modul de gândire și percepție a lucrurilor sau situațiilor existente.

              Terapia prin artă oferă posibilitatea de a reda în lucrarea artistică imagini mentale, care devin vizibile și chiar palpabile. Imaginația și lucrarea de artă, obiectul în sine, pot ajuta la transformarea agresivității distructive în forța constructivă. Uneori metafore vizuale ce apar în lucrările de artă pot fi folosite ca modalități de dezvoltare a vocabularului emoțional, ce oferă siguranță și sprijin psihologic, reducând izolarea, favorizând interacțiunea și socializarea. Prin intermediul materialelor și media de artă, terapia prin artă permite și încurajează exprimarea ideilor, emoțiilor, determinând un proces de înțelegere și transformare. 

              Beneficiile terapiei prin artă și arta de grup facilitează comunicarea cu cei din jur și încurajează membrii grupului să socializeze, fiind un instrument puternic împotriva izolării, singurătății și stresului, permițând gestionarea comportamentelor specifice și procesarea emoțiilor. De asemenea, se constată o exprimare non-verbală a emoțiilor, trăirilor, gândurilor și experienței personale atunci când exprimarea verbală este dificilă sau imposibilă. Crearea de artă în interiorul unui grup (centru rezidențial) creează un sentiment de ritual ce oferă siguranță psihologică, unde lucrarea de artă, permite și încurajează dialogul cu sine dar și cu membrii grupului, ajutând membrii grupului să creeze frumusețe din părțile sau detaliile mai puțin plăcute ale vieții. 

             Multiplele beneficii ale terapiei prin artă, determină dezvoltarea unor activități și experiențe care au scopul final de a îmbunătăți starea de conștientizare, identificarea și dezvoltarea talentelor și abilităților personale, îmbunătățirea calității vieții și contribuirea la realizarea aspirațiilor și viselor personale. Sperăm că și societatea civilă, prin activități de voluntariat și participarea ONG -urilor care doresc să se implice activ, să găsească noi resurse și modalități prin care să susțină aceste manifestări artistice, prin studenți de la facultățile de artă, teatru sau cinematografie, care pot să aducă contribuții majore în aceste centre care sunt adevărate surse de inspirație creativă. 

             În acest context, noul Președinte al Consiliului de Monitorizare, Domnul Gabriel Emanuel Botnariu a avut ideea genială și viziunea de a iniția, cu susținerea deplină a Președintelui Comisiei Drepturile Omului din Senat, Domnul Senator Matei Constantin Bogdan, o expoziție colectivă de artă organizată în premieră sub patronajul Senatului României ce a reunit peste 100 de lucrări executate de beneficiari ai centrelor rezidențiale, expoziție organizată în 3 decembrie 2021, cu prilejul celebrării Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități, intitulată sugestiv „IEȘIREA  DIN  LABIRINT –  UN NOU ÎNCEPUT”.